Statia de metrou Washington DC intr-o dimineata friguroasa de
ianuarie 2007. Un om canta la vioara 6 piese de Bach timp de 45 de
minute. In acest timp, aproximativ 2 milioane de oameni trec prin
statie in toate directiile, majoritatea mergand spre serviciu..
Dupa 3 minute, un barbat intre doua varste il observa pe violinist
cantand. Se opreste pentru cateva secunde dupa care pleaca mai
departe, grabit.
4 minute mai tarziu, violonistul primeste primul dolar: o femeie ii
arunca un dolar in cutia viorii si isi continua drumul, fara sa se
operasca.
Dupa 6 minute, un tanar se opreste, sprijinindu- se de zid, si il
asculta. Apoi se uita la ceas si pleaca grabit.
Dupa minute, un baietel de 3 ani se opreste dar mama lui il impinge
mai departe.. Copilul se opreste iar si se uita la violinist. In
final, mama il prinde de mana si il trage dupa ea. Copilul merge, dar
tine capul intors si se uita la cel care canta. La fel s-a intampat
cu mai multi copii care au trecut pe acolo. Dar toti parintii, fara
exceptie, i-au tras pe copii dupa ei si si-au continuat drumul.
45 de minute violonistul a cantat. Doar 6 oameni s-au oprit pentru o
perioada putin mai lunga sa il asculte. Cam 20 de persoane i-au dat
bani din mers. A strans in total 32 de dolari.
Dupa aproape o ora si-a strans lucrurile si a plecat, fara sa fie
bagat in seama de cineva. Nimeni nu l-a aplaudat sau l-a laudat.
Niciunul dintre cei care au trecut prin statie nu a stiut ca
violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni din
lume, cantand unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodata,
la o vioara a carei valoare este estimate intre 3 si 5 milioane de
dolari. Cu doua zile inainte, Joshua Bell a concertat cu casa inchisa
la un teatru din Boston , unde un bilet costa de la 100 de dolari in
sus.
Aceasta e o poveste adevarata. Joshua Bell cantand singur in statia
de metrou, o actiune organizata de Washington Post, ca parte a unui
experiment social despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor.
Intrebarea care a reiesit: intr-o ambianta si la o ora nepotrivite,
putem distinge ceva frumos ? Ne oprim pentru a aprecia frumusetea ?
Recunoastem talentul intru-un context neasteptat ?
Una dintre posibilele concluzii care au reiesit din acest experiment,
ar putea fi: daca nu avem un moment in care sa ne oprim si sa il
ascultam pe unul dintre cei mai buni interpreti din lume, cantand
unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodata, la unul
dintre cele mai fine instrumente… cate alte lucruri trecem cu
vederea ?
am preluat mesajul la randul meu pentru a-l face cunoscut. sper sa placa, asa cum mi-a placut si mie. :)