am aflat unde locuieste soarele! (sau, cel putin, unde mai trage el cate un pui de somn din cand in cand):

s-a furisat pe usa din spate, sa rasara cica.

iau o pauza scurta,

desi nu fumez. :)

trecere

sau cadere. nu ma pot decide. inca ma intreb daca e important sa simti renuntarea ca o trecere inspre sau ca o cadere dinspre. desi ajungi tot acolo, s-ar putea sa fie foarte importanta pozitia din care privesti rezultatul...

in alta ordine de idei:
copilaria - lucrurile sunt doar albe;
adolescenta - lucrurile sunt doar albe si negre;
prima maturitate - lucrurile pot fi si gri;
a doua maturitate - lucrurile sunt doar negre;
batranetea - lucrurile sunt.

incep sa te uit si nu vreau. nu vreau... sunt putine ganduri care m-au facut sa vreau sa merg mai departe. tu nu mai esti unul dintre ele...

exista iesiri albastre...






si rosii.



sunt si verzi daca stii cum sa le vezi:




mama, ce poveste am facut eu cu iesirile astea! sunt... imi vine sa-mi pup singur chelia! ce mai!, un intreg roman, cel putin 10 pagini (daca ma gandesc ca o fotografie poate spune mai mult decat 1000 de cuvinte si daca pe pagina sunt cca. 300 de cuvinte...).

zid rosu cu tablouri

mi se intampla des in ultima vreme. si cu mai toti oamenii pe care-i vad (bine-nteles, oameni din "cercul" meu). sa fie asta un semn ca imbatranim urat cu totii, sau e doar o scuza sa beau? hmm

of

tulai doamne, cum imi aduc eu aminte de "vremile"-alea cand orice rahatel cat de mititel ma durea la sufletel si sufeream si ma duream si ma credeam cel mai necajit si-mi vedeam inimioara cum se strange si cum fuge si se-ascunde si cum plange si daca nu se uita la mine durerea pe care o simteam era durerea ultima, nimic nu ar fi putut fi mai puternic pe lumea asta. dar aste se intampla in preajma copilariei. de atunci am capatat bataturi pe suflet si pe inima. daca nu se uita la mine... o fi ocupata cu altceva. mai, si durerile astea mici si dese erau asa, ca o apa vie, apa care hranea ceea ce simteam si credeam ca e iubire. dar asta... se intampla mult prea aproape de copilarie... acum am crescut si ele... nu mai sunt atat de bune de durut. acum au crescut si ele si... au bataturile lor pe suflet si nu mai stiu sa zambeasca si nu mai stiu cum sa se uite la tine fara sa simta (daca prezinti interes, desigur) o caldura pacatoasa "acolo, jos" (e, asta e o expresie care mie unul mi se pare inocenta). de cand am descoperit sexul, am aflat ca ele, cele care, de asemenea, l-au descoperit, nu mai stiu cum sa se uite fix in ochii mei. bai, stau si ma intreb uneori: oare era mai bine daca nu descopeream sexul? as face o lista cu plusuri si minusuri dar mi-e prea lene.

sunt cateva bloguri pe care le "rasfoiesc" cu mai mult sau mai putin interes. hmm! ultimele zile au fost cam... sterpe in ceea ce priveste "scriiturile". chiar atat de repede se plictisesc oamenii de anumite "proiecte"? adevarul este ca iti trebuie ceva alcool in vene pentru a vedea viata ori alba, ori neagra. tonurile de gri nu merg deloc pe bloguri. un blog in tonuri gri e de tot cacatul. trebuie sa fii ori super ferice, ori f.f. "down" pentru a baga ceva mai de Doamne-ajuta pe un asa-zis blog. e, azi ma simt gri (sunt la munca si nu prea am voie sa beau) asa ca... am facut blogul asta de tot cacatul cu ultima mea postare (ca mai nou nu se mai spune "publicarea unui mesaj". e prea lung)

aduceri

aminte... :)

se intampla in urma cu... 3 luni? am observat ca-mi pierd memoria pe termen scurt, mediu si lung. mi se pare normal, in conditiile in care, daca am nevoie de ceva, orice, apelez la?! IN-TER-NET! netu' sa traiasCA CA noi... incet-incet ne ducem pulii de suflet.

ma duce gandul

in balarii.



la ce puteam sa ma gandesc la orele 13 si ceva min. decat la mascari? normal. stau, ma gandesc la una, la alta apoi, natural, ma gandesc la amandoua. problema este ca una, alta sunt de fapt ganduri obisnuite dar undeva pe parcurs intervine schimbarea sensului -sau, mai degraba, schimbarea sexului- si una, alta devin... ganduri, dorinte, actiuni, urmari, regrete, amintiri, zambete. cam in ordinea asta.

labareala

exact asa cum am scris: labareala. si atat.