am un amic. si amicului astuia i s-a intamplat cu ceva timp in urma un lucru pe care l-a considerat neplacut: ea i-a spus ca cea mai fericita perioada a vietii ei a fost cea in care ei erau "noi". si prietenul meu a fost oarecum daramat de afirmatia asta, picata ca din senin. insa astazi, prietenul asta al meu m-a sunat sa-mi spuna ca s-a trezit cu gandul ca, din punctul lui de vedere, faptul ca a reusit sa faca o persoana atat de fericita (pentru o PERIOADA de timp, nu doar pentru o clipa), reprezinta o realizare majora. m-a surprins, insa tind sa-i dau dreptate...

sa faci un om fericit... mi-ar placea sa mi se intample si mie. insa, uitandu-ma la prietenul meu, nu pot sa nu ma intreb: cu ce pret?!?