"Ca de fumat, mereu ma las de tine
Si nu te mai aprind, desi mi-e dor
Si nicotina ta imi otraveste
Cu lipsa ei tot trupul, prea usor.

Sta patul, ca o scrumiera goala
In care-atata jar a tot fost stins
Si se aprinde iar in miez de noapte
Desi cu secoli peste el a nins.

Ca inima si trupul meu -pusteste-
Te trag in piept pana se ard la deste."